Un club din Ohio servește clătite cu potențial
Clubul Rotary din Logan, Ohio, folosește fondurile strânse la micul său dejun anual cu clătite pentru a-i sprijini pe tinerii din comunitate
by Rose Shilling
31 Jul 2026O fată de vârstă școlară primară sare din mașina familiei sale în fața unei clădiri de la târgul județean din acest oraș de la poalele Apalașilor ca să afle cât costă să mănânce la micul dejun cu clătite dinăuntru. 8 $.
Îi întreabă pe oamenii de afară dacă strângerea de fonduri acceptă carduri. Fără să ezite, rotarianca Sherry Kilbarger spune că are bilete în plus de oferit și o invită pe fată și familia ei înăuntru pentru clătite pe săturate. Plus cârnați și suc de portocale. O femeie care iese din clădire în lumina soarelui de primăvară aude schimbul de replici și îi dă lui Kilbarger încă două bilete de împărțit.
Grija pentru copii în acest orășel este o motivație principală pentru membrii Clubului Rotary din Logan, Ohio. Așezată printre dealuri domoale, zona este populară printre vizitatori pentru milele sale de trasee de drumeție care șerpuiesc prin chei cu cascade, formațiuni stâncoase impresionante, precum un pod natural de piatră, și frunzișul orbitor de toamnă. Clubul oferă biciclete copiilor din zonă de Crăciun și organizează în fiecare primăvară o zi populară de pescuit, când autoritățile statului responsabile de natură populează Rose Lake cu păstrăv. „Pentru că suntem un club mic, lucrurile pe care le facem sunt orientate spre comunitate”, spune Kilbarger. „Vrem ca tinerii noștri să aibă oportunități.”
Grija pentru copiii din comunitate este o motivație pentru Rotary Club of Logan, inclusiv pentru (de la stânga) Damon Kuhn, Chad Grow, Sherry Kilbarger, Andrew McGhee și Jim Robinson.
Credit foto: Maddie McGarvey
Clubul din Logan se așteaptă să obțină aproximativ 3.000 de dolari din micul dejun cu clătite, cea mai mare acțiune de strângere de fonduri a sa, care reunește vecinii la sirop turnat peste clătite de mai bine de 50 de ani. Membrii clubului valorifică la maximum fiecare dolar, realizând cât mai mult posibil pentru comunitate, unde procentul persoanelor care trăiesc în sărăcie este cu mult peste dublul ratei naționale.
Un proiect al clubului oferă genți de voiaj umplute cu o pătură, articole de toaletă, șosete și lenjerie intimă pentru copiii care intră în plasament sau pentru tinerii care stau în case de tip familial. Clubul acordă, de asemenea, burse tinerilor care intră pe piața muncii, învață o meserie sau încep un program educațional de doi ani. Aceste fonduri pentru haine de lucru, unelte, echipamente individuale de protecție sau alte lucruri de bază sunt oferite în plus față de bursele universitare pe care le distribuie clubul. Iar pentru liceul orașului, clubul a contribuit cu 20.000 de dolari la o facilitate sportivă interioară, apelând la rezervele sale din deceniile trecute, când micul dejun cu clătite și un târg de artă aduceau mai mulți bani.
Având în vedere cât de bine își organizează proiectele, este evident că acești rotarieni sunt foarte pricepuți la colaborarea cu liderii locali și la atragerea de sponsori și donații pentru a amplifica binele pe care îl pot face 3.000 de dolari din profitul obținut din clătite. Jim Robinson, membru al Consiliului Local, care organizează micul dejun cu clătite de un deceniu, a transformat în artă vânzarea de bilete către oamenii care își permit. El îi încurajează pe cei care au un conflict de program cu data evenimentului (sau care vor să evite carbohidrații) să ofere biletele altcuiva — sau glumește spunând că pot mânca biletele de hârtie, atâta timp cât donează 16 dolari, prețul pentru două. Mulți oameni rotunjesc suma și oferă 20.
Acești rotarieni își folosesc, de asemenea, relațiile pentru a atrage sponsorizări pentru ziua anuală de pescuit, Get Hooked on Rotary; printre acești sponsori se numără Walmart, o companie de închiriat canoe și un producător local de cizme. Sprijinul sponsorilor completează contribuția de 500 de dolari a clubului, care este egalată cu alți 500 de dolari de Rotary District 6690, permițând grupului să ofere tricouri, mai mult de 100 de undițe, patru biciclete, excursii cu canoea și jucării.
La început, când membrii au aflat că mulți dintre copii, aproximativ 150 anul acesta, ajungeau la lac fără să fi mâncat micul dejun, au început să servească hot dog la grătar și chipsuri, spune membrul Damon Kuhn. El a venit cu ideea acestui eveniment, aflat acum la a 18-a ediție, când s-a alăturat Rotary și a vrut să facă ceva pentru copiii din oraș. Odată, când o fată a prins un biban de 7 livre, l-a făcut să fie împăiat pentru ea.
Arta prăjiturilor gustoase
Plitele speciale pe care le folosește clubul au fost realizate în 1988 de regretatul Rotarian Ed Runge, inginer și mecanic. Rotarienii folosesc și acum cele două cuptoare în formă de tambur proiectate de Runge, fiecare cu un disc de plită rotativ. Trei sau patru rotarieni stau la un cuptor; unul folosește un distribuitor mare metalic pentru aluat ca să toarne cercuri pe plita rotativă, în timp ce ceilalți le întorc, până când, după două rotații, clătitele sunt coapte și au o culoare aurie. „Clătita se învârte, este întoarsă, se mai învârte o dată și, de obicei, ies foarte bine”, spune Robinson. „Am stabilit destul de bine timpul.”
Kuhn este președintele Valor Retreat, un loc de recreere aflat în dezvoltare lângă Logan, care va valorifica liniștea din Hocking Hills pentru a oferi o retragere gratuită veteranilor militari care se recuperează după serviciul lor sau care suferă de tulburare de stres posttraumatic. Clubul din Logan a colaborat la strângeri de fonduri cu centrul de retragere, pe măsură ce acesta construiește cabane accesibile și urmărește planuri pentru a aduce cai pentru terapie asistată de cai.
Robinson spune că clubul lucrează, de asemenea, cu camera de comerț pentru a încerca să promoveze apartenența la Rotary în rândul tinerilor proprietari de afaceri. El vorbește cu oameni care sunt curioși despre Rotary și unele dintre domeniile sale de interes — de la furnizarea de apă curată la sprijinirea educației — precum și despre rolul Rotary în efortul de a pune capăt poliomielitei. Iar Kilbarger adaugă că grupul discută dacă să înființeze un club satelit sau un grup care ar pune accentul mai mult pe întâlniri sociale decât pe întâlnirile săptămânale tradiționale la prânz.
Brendan Johnson, un membru trecut de 20 de ani, spune că este pregătit să încerce să recruteze mai mulți membri și că se gândește, de asemenea, să reia curățarea râurilor și a drumurilor pe care grupul obișnuia să le organizeze. Dar și el este în club „mai ales pentru a-i ajuta pe copii — să le oferim cadouri de Crăciun prin colecta noastră de biciclete”, spune el. În prezent, servește cârnați, iar Johnson se așteaptă, de asemenea, ca într-o zi să preia planificarea micului dejun.
Pentru că strângerea de fonduri nu este singurul scop al micului dejun, Robinson spune că intenția clubului este să păstreze masa la un preț accesibil. Îi place să vadă atât de mulți locuitori împărțind o masă față în față, stând de vorbă și regăsindu-se cu vecinii pe care îi întâlnesc. „Societatea devine din ce în ce mai puțin interactivă”, spune el. „Oamenii nici măcar nu mai ies să mănânce în oraș.”
Dar aici, pe măsură ce mesele se umplu și cei care fac clătitele lucrează tot mai repede, Kuhn, care de ani de zile a amestecat găleți de aluat, își împărtășește secretul pentru clătite gustoase — adăugarea de vanilie. Funcționează: oamenii stau la coadă pentru a lua încă un teanc de clătite care ar putea oferi copiilor din Logan puțin ajutor sau pur și simplu câteva amintiri fericite.
Această poveste a apărut inițial în numărul din august 2026 al revistei Rotary.