Un proiect important al unui club din Dakota de Sud
un club Rotary din Dakota de Sud a condus un proiect comunitar important, aducând membrii împreună pentru a crea un impact local de durată.
by Kristen Pope
11 May 2026Ar fi fost, pur și simplu, cea mai mare sculptură din lume: o reprezentare colosală a lui Crazy Horse, căpetenia Oglala Lakota, pe un armăsar în galop, sculptată în granitul unui munte din Black Hills, în Dakota de Sud. Dar în 1949, la aproximativ un an de la începerea proiectului, sculptorul Korczak Ziolkowski s-a confruntat cu o problemă supărătoare. Avea nevoie de scări. Foarte multe.
„Era un proces foarte anevoios și pur și simplu nu avansa atât de repede pe cât și-ar fi dorit, așa că a lansat o cerere către comunitate”, spune Marguerite Cullum, fostă bibliotecară în cadrul personalului de la Crazy Horse Memorial, care administrează situl.
Rotary Club din Custer într-un tur pe vârful muntelui.
Prin amabilitatea Fundației Crazy Horse Memorial
Răspunzând apelului, Rotary Club of Custer, aflat în apropiere, a intervenit. Sarcina membrilor a fost să ajute la asamblarea unei scări din lemn de 700 de picioare, care se întindea de la fundul văii până în vârful muntelui Thunderhead. Au format un lanț uman, trecând fiecare bucată de lemn — 29 de tone în total — de la o persoană la alta, pe coasta muntelui, pentru a contribui la construirea celor 741 de trepte. „Gândiți-vă cât de riscant a fost pentru ei”, spune Cullum, fost președinte al clubului și actualul său secretar. „Și au mers și au făcut-o și, din câte știu, au fost singurii care s-au prezentat. N-am putut găsi nicio dovadă că ar fi participat și altcineva.”
Așa a început o colaborare de lungă durată și o prietenie între clubul din Custer și Fundația Crazy Horse Memorial, care s-a extins dincolo de monument pentru a înființa un muzeu și o instituție educațională, Universitatea Crazy Horse Memorial, ce oferă credite universitare în mai multe programe academice și îi pregătește pe studenții nativi americani să reușească în învățământul superior.
Un memorial cu o misiune
O privire asupra scopului Fundației Crazy Horse Memorial:
- Să finalizeze cea mai mare sculptură din lume pentru a-l onora pe Crazy Horse și toate popoarele indigene din America de Nord
- Să ofere programe educaționale și culturale pentru a încuraja reconcilierea și unitatea
- Să servească drept depozit pentru artefacte, artă și obiecte de artizanat ale nativilor americani
- Să administreze Universitatea Crazy Horse Memorial pentru a oferi o cale către învățământul superior studenților nativi
Whitney Rencountre II este directorul executiv al memorialului în prezent. El este Crow Creek Hunkpati Dakota din Tribul Sioux Crow Creek. Deoarece fundația funcționează exclusiv din donații și nu acceptă finanțare guvernamentală, parteneri precum clubul Rotary sunt de o importanță critică. „Ca organizație nonprofit, ne bazăm pe colaborări și pe numeroșii voluntari care, de-a lungul anilor, ne-au ajutat să promovăm activitatea, misiunea și visul nostru aici”, spune Rencountre.
Ideea monumentului a început la sfârșitul anilor 1930 cu șeful lakota Henry Standing Bear, care urmărea cum Mount Rushmore prindea contur la 10 mile distanță, în altă parte a Black Hills, și voia să arate că poporul său avea mari eroi. Omul pe care a ales să îl onoreze a fost vărul său, Tasunke Witko, al cărui nume se traduce prin Calul său este sălbatic sau Crazy Horse, un lider cunoscut mai ales pentru înfrângerea locotenent-colonelului George Custer și a Regimentului 7 de Cavalerie al armatei în Bătălia de la Little Bighorn.
Membrii Rotary au format un lanț uman pentru a muta lemnul necesar pentru scări, ca să îl ajute pe sculptor. Sculptorul Korczak Ziolkowski vorbește cu șeful Henry Standing Bear la locul monumentului.
Prin amabilitatea Crazy Horse Memorial Foundation
În 1939, Standing Bear i-a scris lui Ziolkowski, un sculptor născut la Boston care lucrase la Mount Rushmore, pentru a-l invita să preia proiectul. Ziolkowski a început construcția în 1948 și și-a dedicat restul vieții acestui proiect până la moartea sa, în 1982, la vârsta de 74 de ani.
În fiecare an, mai mult de 1 milion de oameni vizitează memorialul, care rămâne o lucrare în curs. Fața, înaltă de 87 de picioare și 6 țoli, a fost finalizată în 1998, iar sculptorii lucrează la alte părți ale operei de artă uriașe, cum ar fi brațul întins de 263 de picioare.
Deși monumentul nu este lipsit de critici — unii se opun remodelării unui munte sacru sau susțin că o parte din finanțare ar fi putut merge direct către triburi — clubul Rotary este dedicat relației sale cu organizația. „Crazy Horse este o parte importantă a orașului Custer”, spune președintele clubului, Jason Ferguson. „Și vrem să fim parteneri cu entități precum [ei, pentru că] misiunea lor este importantă.”
Această misiune include teme importante pentru membrii Rotary. Conceput pentru a onora toate popoarele indigene din America de Nord, memorialul, potrivit site-ului său, „stă ca un memento al importanței reconcilierii, al respectării diferențelor, al îmbrățișării diversității, al străduinței pentru unitate și al aprecierii sensului mai profund al vieții, așa cum a fost acesta reprezentat dintotdeauna în valorile culturale ale nativilor americani.”
Printr-o donație anuală, clubul a sprijinit Crazy Horse Memorial University, unde sute de studenți nativi au obținut credite universitare prin programe academice scurte și au continuat să urmeze studii la alte colegii și universități. „Primesc sprijin complet pentru a-i ajuta să înțeleagă ce [este necesar] pentru a avea succes la facultate”, spune Rencountre. Școala, care oferă și stagii de practică la memorial, colaborează cu Black Hills State University și speră ca într-o zi să primească propria acreditare. Fundația memorialului a acordat, de asemenea, mai mult de 2 milioane de dolari în burse.
Membrii clubului de astăzi continuă să sprijine fundația, inclusiv Universitatea Crazy Horse Memorial, unde sute de studenți nativi au obținut credite universitare.
Credit imagine: Dawn E. Lebeau
De-a lungul anilor, clubul a invitat reprezentanți ai universității și ai memorialului să prezinte la întâlniri și să își împărtășească activitatea și progresul. „Apreciem când vin și ne informează despre ce se întâmplă acolo sus, pentru că este pur și simplu fascinant”, spune Ferguson. Clubul a avut ocazia să observe direct progresul monumentului atunci când membrii au vizitat vârful muntelui. „Priveliștea de acolo este incredibilă”, adaugă Ferguson.
Clubul s-a bazat, de asemenea, pe memorial ca spațiu pentru evenimente precum o petrecere de Crăciun și strângerile sale de fonduri prin degustare de vinuri și tombolă. În timpul pandemiei de COVID-19, memorialul a oferit clubului o sală de conferințe pentru a găzdui întâlniri la distanță și cu distanțare socială, după ce grupul nu s-a mai putut reuni în locul său obișnuit. „A fost un lucru enorm pentru a ne menține uniți, ca să nu ne destrămăm. Încă mergem înainte cu putere”, spune Cullum, care a fost președinte de club în timpul pandemiei. „Este o legătură puternică. E bine să știm că putem cere ajutor.”
Rencountre împărtășește același sentiment: „Colaborarea cu Rotary pe care am avut-o de-a lungul anilor ne-a ajutat cu adevărat să dezvoltăm activitatea misiunii și visul, viziunea Crazy Horse Memorial.”
Această poveste a apărut inițial în numărul din mai 2026 al revistei Rotary.