Darul laptelui matern
Susținute de donațiile femeilor care alăptează, băncile de lapte oferă o șansă vitală nou-născuților vulnerabili
by Elly Fishman
1 Nov 2025Fotografie de Jeff Marini
În dimineața în care taifunul Haiyan a ajuns la uscat în 2013, cerul de deasupra Manilei s-a făcut un gri vânăt. La Spitalul Memorial Dr. Jose Fabella din capitala Filipinelor, telefoanele au început să sune. Dr. Estrella „Star” Jusi, pe atunci șefa băncii de lapte a spitalului — una dintre primele din țară — a răspuns apel după apel despre rezervele sale de lapte matern donat. Orașul Tacloban fusese devastat de unul dintre cele mai puternice taifunuri înregistrate vreodată. Curentul era întrerupt. Apa era puțină. Nou-născuții din unitățile de terapie intensivă neonatală ale orașului, în special cei mai mici și mai bolnavi, aveau nevoie urgentă de ajutor.
Departamentul Sănătății avea nevoie rapid de lapte matern donat. Jusi s-a mobilizat. A sunat la celelalte bănci de lapte din țară pentru a strânge rezervele la un loc. Lăzile frigorifice au fost pregătite și etichetate. Cu drumurile blocate și zborurile comerciale suspendate, ea a colaborat cu oficiali militari pentru a obține spațiu într-un avion de transport al forțelor armate.
Un neonatolog din echipa lui Jusi s-a oferit voluntar să însoțească laptele congelat. În mai multe transporturi, banca de lapte a livrat 86 de litri de lapte donat pasteurizat — un lichid salvator pentru bebelușii care nu aveau alt colac de salvare.
Un tehnician ține o sticlă cu lapte donat.
O linie vitală pentru sugarii fragili
Băncile de lapte există pentru a răspunde unei nevoi despre care adesea nu se vorbește: Ce se întâmplă când o mamă nu își poate alăpta nou-născutul? Poate că bebelușul s-a născut prematur, prea mic pentru a se atașa la sân. Poate că mama se recuperează după o intervenție chirurgicală sau laptele ei încă nu a venit. Poate că este prima săptămână haotică de viață și nimic nu merge conform planului.
Formula de lapte poate fi o alternativă sigură pentru nou-născuții sănătoși, născuți la termen. Dar pentru sugarii fragili, laptele donat de femei care alăptează și produc în plus pentru a-l împărți cu alte mame este adesea cea mai sigură și mai viabilă opțiune disponibilă. S-a demonstrat că laptele matern reduce riscul unor afecțiuni care pun viața în pericol, inclusiv enterocolita necrozantă, o boală intestinală frecventă la bebelușii prematuri. Organizația Mondială a Sănătății și UNICEF recomandă laptele uman donat ca opțiune preferată de hrănire pentru un sugar atunci când laptele propriei mame nu este disponibil, mai ales pentru bebelușii cu greutate mică la naștere și pentru cei prematuri.
Chiar înainte ca taifunul să lovească, malnutriția era o preocupare critică în Tacloban și în întreaga Filipine, mai ales în rândul sugarilor prematuri. Potrivit OMS, mai mult de 1 din 4 copii filipinezi cu vârsta sub 5 ani suferă de întârziere în creștere, o afecțiune cauzată de subnutriția cronică ce poate afecta dezvoltarea fizică și cognitivă. În rândul sugarilor cu greutate mică la naștere și al celor prematuri, lipsa accesului la lapte matern crește și mai mult riscul de infecții, întârzieri de dezvoltare și deces.
„Vrem să ne asigurăm că bebelușii vor primi sau vor avea cel mai bun start în viață, chiar dacă sunt prematuri și bolnavi”, spune Jusi.
În ultimul deceniu, Filipine a construit una dintre cele mai solide rețele de bănci de lapte uman din Asia de Sud-Est. Ceea ce a început ca experimentul unui singur club Rotary s-a dezvoltat într-un model replicat în 39 de spitale din întregul arhipelag, susținut de peste 30 de granturi globale ale Fundației Rotary.
Ideea a prins rădăcini în 2013, când Renato Cantos, pe atunci președinte al Clubului Rotary Timog-Quezon City, căuta un proiect reprezentativ. Soția unui coleg rotarian le-a sugerat membrilor să viziteze Spitalul Fabella. Acolo, au întâlnit-o pe Jusi, care conducea o bancă de lapte din 2008. „A fost prima dată când am auzit despre o bancă de lapte uman”, spune Cantos.
În acel an, clubul său a contribuit la obținerea unui grant global pentru achiziționarea unui nou pasteurizator, permițând băncii de lapte să își continue activitatea după ce aparatul original a început să cedeze. De atunci, clubul a ajutat la înființarea unor bănci de lapte în mai multe spitale suplimentare și a sprijinit alte cluburi din zonă pe măsură ce au început proiecte similare. Sprijinul cluburilor Rotary, alături de cel al donatorilor privați și al Departamentului Sănătății, a contribuit la extinderea numărului de unități de la cinci la 39. O teză de master din 2019, realizată de un student de la Universitatea De La Salle din Manila, a propus chiar un model standardizat de grant global Rotary pentru proiectele privind băncile de lapte.
Stânga: La Banca de Lapte Matern din Western Great Lakes, o probă mică de lapte de la fiecare donatoare este testată pentru prezența bacteriilor dăunătoare. Dreapta: Laptele de la mai multe donatoare este combinat pentru a asigura o consistență nutrițională și un profil robust de anticorpi.
Protocoalele moderne asigură siguranța
Conceptul de partajare a laptelui este vechi de secole, având rădăcini în practica istorică a doiciei, când femeile alăptau copilul altei persoane. Dar băncile oficiale de lapte matern au început să apară abia la începutul secolului al XX-lea. Prima din lume a fost înființată la Viena în 1909, urmată la scurt timp de una în Boston. Timp de decenii, băncile de lapte au avut în liniște un rol de nișă în îngrijirea neonatală, până când criza SIDA din anii 1980 a dus la închiderea multor programe din cauza temerilor că virusul ar putea fi transmis prin laptele donatoarelor.
În deceniile care au urmat, cercetările reluate și noile protocoale de siguranță au readus practica în prim-plan. Băncile de lapte au început să adopte metode standardizate, cum ar fi pasteurizarea, care încălzește laptele la o temperatură precisă timp de 30 de minute pentru a elimina agenții patogeni, păstrând în același timp substanțele nutritive. De asemenea, au implementat procese riguroase de verificare a donatoarelor pentru a garanta siguranța, similar cu cele folosite când oamenii donează sânge. Aceste protocoale i-au reasigurat pe clinicieni și pe oficialii din sănătatea publică, contribuind la restabilirea încrederii în laptele donat ca opțiune viabilă și sigură de hrănire.
În Australia de Vest, cluburile Rotary din Belmont și Thornlie, împreună cu rotarianul din Belmont Stan Perron, au fost în spatele înființării primei bănci moderne de lapte din țară în 2006, la câteva decenii după ce partajarea informală a laptelui în maternitățile orașelor dispăruse. Cronologii similare au avut loc în țări din întreaga lume.
Astăzi, Brazilia este considerată pe scară largă liderul mondial în domeniul băncilor de lapte. Două duzini de granturi globale ale Fundației Rotary au sprijinit unele dintre cele peste 200 de centre din țară. Modelul brazilian, integrat în sistemul public de sănătate, a inspirat eforturi similare în America Latină, inclusiv în Columbia și Mexic. Africa de Sud a dezvoltat o rețea de bănci de lapte, adesea legate de unități neonatale din spitale. Totuși, în majoritatea țărilor cu venituri mici și medii, băncile de lapte rămân rare.
Și America de Nord a înregistrat o creștere a băncilor de lapte. În Statele Unite și Canada, 11 milioane de uncii de lapte matern donat au fost distribuite în 2024 — o creștere de 10 la sută față de anul precedent, potrivit Human Milk Banking Association of North America, care stabilește orientări pentru laptele donat pasteurizat.
O linie automată de îmbuteliere este folosită pentru a umple, a căpăci și a eticheta fiecare sticlă de lapte donat.
Banca de Lapte Matern din Western Great Lakes este una dintre cele peste 30 de bănci de lapte nonprofit acreditate de asociație. Cofondată de o fostă angajată Rotary și susținută de-a lungul anilor prin fonduri donate de mai multe cluburi Rotary, banca de lapte din zona Chicago deservește peste 90 de spitale din Illinois și Wisconsin. Organizația a cunoscut o creștere explozivă de când și-a deschis prima unitate de procesare în 2015, trecând de la trei angajați la 25 și mutându-se anul trecut într-o nouă unitate, una dintre doar două din America de Nord cu o bandă transportoare de îmbuteliere.
Mamele care au trecut de preselecție își lasă laptele pentru donație la „depozite de lapte” din întreaga regiune, de unde voluntarii îl expediază congelat în containere izolate către banca de lapte pentru procesare și pasteurizare. „Unele dintre mamele noastre produc foarte mult lapte”, explică Susan Urbanski, managerul de program al băncii de lapte. „Nimeni nu vrea să vadă că ceva atât de prețios se irosește.”
De la dreapta: Liz Courtney și Yvonne Hiskemuller vorbesc cu o mamă care alăptează și donează lapte matern la o bancă de lapte susținută de un club Rotary.
Credit imagine: Sahand Jahani
Urbanski spune că unele mame au avut nevoie de lapte matern donat atunci când propriii lor bebeluși s-au născut, dar după ce au primit sprijin pentru lactație, au reușit să alăpteze și au vrut să ofere ceva înapoi. În acest fel, băncile de lapte nu înlocuiesc alăptarea — o sprijină. Unele mame descoperă că bebelușul lor are intoleranță la ceva din alimentația lor. Laptele lor este în continuare bun, doar că nu pentru propriul bebeluș. Iar unele mame donează după o pierdere, prin programe de doliu, precum unul oferit de banca de lapte din zona Chicago. „Aceasta este o parte cu adevărat specială a băncilor nonprofit de lapte matern, care uneori este trecută cu vederea”, spune Urbanski. „Scopul este de a onora moștenirea bebelușului, de a da sens unei situații devastatoare.”
Rotarienii ajută la înființarea unei noi bănci
În Christchurch, Noua Zeelandă, ideea a început din frustrare. Yvonne Hiskemuller, moașă și membră a Clubului Rotary Garden City Christchurch, lucrase cu banca de lapte de la un spital din oraș, dar i-a văzut rapid limitele. Serviciul nu se extindea dincolo de unitatea de terapie intensivă neonatală și nu exista niciun plan de a sprijini mamele după ce părăseau spitalul. „Era clar că acest lucru nu avea să se întâmple niciodată”, spune Hiskemuller. Așa că s-a îndreptat către Rotary.
Liz Courtney, pe atunci guvernator de district, a văzut imediat potențialul. Ca mamă a cinci copii, inclusiv a unui set de tripleți, Courtney cunoștea direct complexitatea hrănirii în primele luni. Împreună, ea și Hiskemuller au adunat un mic grup de femei dedicate — rotariene, experte în lactație, alte voluntare — și au petrecut următorii patru ani strângând fonduri, parcurgând birocrația și construind încet o alternativă administrată de comunitate.
Rezultatul, lansat în 2018, a fost o bancă comunitară de lapte matern găzduită de un alt spital din Christchurch, St. George’s. Centrul funcționează cu o infrastructură redusă: trei congelatoare, un pasteurizator și o mică armată de voluntari, mulți dintre ei rotarieni, moașe și asistente medicale. Dar impactul său a fost imens.
Impactul Rotary
Fundația Rotary a acordat aproape 100 de granturi globale pentru proiecte de bănci de lapte uman.
În orice zi, banca de lapte este într-o continuă mișcare. Donatorii aduc pungi cu lapte matern congelat, fiecare etichetată, urmărită și depozitată cu grijă. Procesul de selecție este riguros și include chestionare, analize de sânge și evidențe ale congelatoarelor. Voluntarii pasteurizează în medie 8 litri pe săptămână, un proces care durează între șase și opt ore și necesită halate sterile, verificări ale temperaturii și evidențe detaliate.
Beneficiarii sunt, de obicei, nou-născuți cu o stare de sănătate fragilă sau născuți din persoane care se recuperează după o intervenție chirurgicală ori au o producție întârziată de lapte. Un bebeluș, prea fragil încă pentru o operație pe cord, avea nevoie de lapte acasă, într-o comunitate rurală aflată la aproximativ 150 de mile nord de banca de lapte din Christchurch. Medicii ei credeau că, dacă ar fi fost hrănită cu formulă, nu ar fi supraviețuit suficient de mult ca să ajungă la operație. Singura opțiune era ca bebelușul să fie hrănit cu lapte matern donat.
Stânga: O linie automată de îmbuteliere pregătește laptele donat pentru expediere. Dreapta: Un tehnician de laborator inspectează și usucă sticlele cu lapte donat pasteurizat.
O asistentă a trimis vestea către banca de lapte susținută de clubul Rotary din Christchurch, iar echipa de acolo a spus imediat da, chiar dacă solicitarea era în afara zonei obișnuite de servicii. O companie de camioane frigorifice, Big Chill, a transportat gratuit laptele congelat.
Courtney își amintește de alte persoane care au fost diagnosticate cu cancer în timpul sarcinilor lor, pregătindu-se pentru intervenții chirurgicale când le veneau pe lume bebelușii și neputând să alăpteze. Banca de lapte a intervenit, oferind lapte pentru acele prime zile critice.
În timp, banca a devenit un centru nu doar pentru lapte, ci și pentru cunoaștere. Cu ajutorul cluburilor Rotary, o moașă cu multă experiență care face voluntariat la banca de lapte s-a pregătit ca consultant certificat în lactație și a început să ofere cursuri de alăptare pentru viitoarele mame. Sesiunile, găzduite la St. George’s Hospital, sunt gratuite și în creștere.
Banca de lapte sprijină acum întreaga regiune Canterbury, unde se află Christchurch. Până în iunie, a furnizat lapte matern donat, sigur, pentru mai mult de 2.700 de bebeluși. Și, poate mai important, a schimbat felul în care oamenii din comunitate vorbesc despre hrănire, nevoie și noua maternitate. „Acum că există o alternativă la formulă”, adaugă Hiskemuller, „a existat o mișcare puternică pentru a recunoaște că laptele matern donat este o opțiune net superioară.”
Un efort emoționant
Povestea băncilor de lapte uman este, în esență, o poveste despre oameni. Despre mamele care donează lapte pe care nu-l vor vedea niciodată consumat. Despre medici și moașe care își reorganizează zilele pentru a livra personal rezervele. Despre voluntarii locali care urmăresc fiecare gram, etichetează fiecare ladă frigorifică și răspund la fiecare apel de urgență.
Poate de aceea, privind înapoi la ultimul deceniu de muncă din Filipine, pentru Renato Cantos poate fi o experiență emoționantă. Ceea ce a început cu o cerere de finanțare a ajutat la transformarea nu doar a spitalelor, ci și a unei culturi. Una care tratează mamele nu doar ca paciente sau furnizoare, ci ca partenere. Una care vede bebelușii, chiar și pe cei mai mici și mai bolnavi, ca fiind demni de îngrijire și de investiție.
„Acesta a fost primul proiect pe care l-am făcut și pe care continui să-l fac, datorită iubirii pentru el”, spune Cantos, „realizând impactul pe care îl are pentru cei care au nevoie.”
Această poveste a apărut inițial în numărul din noiembrie 2025 al revistei Rotary.