O astronaută rotariană își trăiește visurile de neimaginat
Samantha Cristoforetti își dorea să călătorească în spațiu încă din copilărie. Acum, împărtășește uimirea cosmică cu semenii ei de pe Pământ.
by Diana Schoberg
2 Dec 2024Într-un fel, este la fel ca orice altă întâlnire Rotary.
Zeci de membri ai Clubului Rotary Köln am Rhein se adună într-o seară plăcută de luni la una dintre celebrele clădiri de birouri Kranhäus, bijuterii arhitecturale în formă de L întors, deasupra fluviului Rin, cu turnurile Catedralei din Köln vizibile în depărtare. Vorbitoarea serii, o membră a clubului ieșită din comun, este programată să le ofere rotarienilor un tur virtual al locului ei de muncă. Conexiunea Wi-Fi de la capătul ei este instabilă, iar ei așteaptă cu nerăbdare.
În cele din urmă, ea apare și atunci această întâlnire capătă o turnură clar diferită. Pentru că Samantha Cristoforetti, astronaută la bordul Stației Spațiale Internaționale, plutește.
Cristoforetti se află la patru luni de la începutul celui de-al doilea său sejur pe stația spațială, un vehicul de cercetare cam de dimensiunea unei case cu șase dormitoare, care orbitează Pământul la fiecare 90 de minute. Cu părul eliberat de constrângerile gravitației într-un mod care ar stârni invidia unui rocker metal din anii ’80, ea răspunde la întrebări și îi impresionează pe membrii clubului cu priveliștile cosmice. „De cele mai multe ori încerc să particip la întâlniri din cupolă, pentru că astfel le poți arăta oamenilor Pământul prin ferestre”, spune ea într-un interviu pentru revista Rotary.
Cristoforetti a adus bannerul clubului Rotary Köln am Rhein la Stația Spațială Internațională.
Credit imagine: Agenția Spațială Europeană/NASA, Samantha Cristoforetti
Obiectele personale ale astronauților sunt monitorizate riguros; ele trebuie să respecte o limită strictă de greutate de numai 3,3 livre în total. Printre puținele obiecte selectate, Cristoforetti a inclus bannerul roșu și alb al clubului Rotary Köln am Rhein. Pe măsură ce întâlnirea se încheie, colegii ei de club îi mulțumesc cu aplauze furtunoase.
Se rostogolește înapoi, îndepărtându-se de cameră, lăsând bannerul clubului pe ecran, plutind în urma ei.
Călătoria lui Cristoforetti în spațiu a început în copilăria ei, într-un mic sat din Alpii italieni, gustul ei pentru aventură fiind stimulat de verile petrecute hoinărind prin pădure cu verii și de iernile petrecute la schi. Dar călătoriile ei din cărți, citite în secret sub pătură la culcare, i-au pregătit imaginația pentru ascensiunea ei fulgerătoare. „Mă îndoiesc că aș fi astăzi astronaut dacă nu aș fi urcat o scară spre Lună cu mulți ani în urmă, ... dacă nu aș fi călătorit până în China cu Marco Polo sau nu aș fi purtat bătălii epice alături de Sandokan”, piratul, își amintește ea în cartea sa din 2018, Jurnalul unei astronaute stagiare.
Când avea 17 ani și era în ultimul an de liceu, a călătorit la St. Paul, Minnesota, ca elevă de schimb. „Eram deja fascinată de zborul spațial. Eram o mare fană Star Trek”, spune ea. „Totul era centrat în Statele Unite.” Într-o zi, în timp ce lua masa în oraș cu mama ei gazdă, cele două au văzut o reclamă pentru Space Camp din Huntsville, Alabama. Cristoforetti a fost imediat convinsă. La Space Camp, a studiat naveta spațială și a simulat o misiune de 24 de ore. „Am putut să merg și să mă joc de-a astronautul timp de o săptămână”, spune ea. „M-a apropiat mult mai mult de tot ce înseamnă spațiul.”
Pas cu pas spre spațiul cosmic
Când s-a întors acasă, a pornit într-o a doua călătorie, aceea de a dobândi abilitățile de care avea nevoie pentru a aplica ca să devină astronaut, dacă acea oportunitate rară s-ar fi ivit. A studiat ingineria și a devenit una dintre primele femei pilot de vânătoare din Forțele Aeriene Italiene. „Nu aș spune că eram obsedată”, spune ea. „Întotdeauna mi-a făcut plăcere să învăț și să fac ceea ce făceam în acel moment. Dar am păstrat mereu visul în minte.”
Cristoforetti a fost echipată cu un costum spațial rusesc la centrul de instruire, unde a simulat și o ieșire în spațiu sub apă. Credit imagine: Gagarin Cosmonaut Training Center
Cristoforetti a fost echipată cu un costum spațial rusesc la centrul de instruire, unde a simulat și o ieșire în spațiu sub apă. Credit imagine: Gagarin Cosmonaut Training Center
Agenția Spațială Europeană European Space Agency recrutase candidați pentru statutul de astronaut doar de două ori înainte, cel mai recent la începutul anilor 1990, când Cristoforetti era adolescentă. Așa că, atunci când agenția a anunțat că acceptă cereri în 2008, a știut că aceea era șansa vieții ei.
Împreună cu alți 8.412 candidați calificați, a trecut prin procesul de recrutare a astronauților, care a inclus teste de aptitudini, evaluări psihologice, examene medicale și interviuri. Și-a reîmprospătat cunoștințele de limba rusă folosind o carte audio Harry Potter. („Încă am un vocabular restrâns, dar de invidiat, de termeni magici în rusă”, scrie ea în cartea sa.) În cele din urmă, a primit vestea pe care aștepta să o audă — că își împlinise visul din copilărie. „Când primești acel telefon prin care ți se spune că ai fost selectată, e ca și cum ai spune: Wow, care sunt șansele ca asta să se întâmple cu adevărat?”, spune ea.
În septembrie 2009, a început pregătirea pentru misiuni către Stația Spațială Internațională. Pentru pregătirea pentru ieșiri în spațiu, a exersat sub apă pentru a simula imponderabilitatea. A fost măsurată pentru costume spațiale atât rusești, cât și americane; numai mănușile americane au necesitat 26 de măsurători. Și s-a pregătit pentru urgențe despre care spera să nu se întâmple niciodată — doar mici incidente la locul de muncă, precum desprinderea de Stația Spațială și plutirea în derivă.
În timpul unuia dintre aceste antrenamente, Bernd Böttiger, membru al Rotary Club of Köln am Rhein, a întâlnit-o pentru prima dată pe Cristoforetti. Böttiger, specialist de renume internațional în medicina de urgență, îi învață pe astronauți proceduri de resuscitare în caz de urgență pe stația spațială. „M-a impresionat ca fiind extrem de pozitivă, extrem de dură, extrem de directă, extrem de concentrată”, spune el. „Îmi pot imagina cu ușurință cum au găsit-o printre miile de candidați.”
În noiembrie 2014, după ceea ce s-ar putea să fi părut ani-lumină de pregătire, Cristoforetti era gata să pornească spre spațiu.
Atingerea decolării
„Pusk,” se aude vocea la radio pe rampa de lansare din Baikonur, Kazahstan. Start. Combustibilul începe să curgă în camerele de combustie ale navei spațiale rusești Soyuz TMA-15M.
„Zazhiganiye.” Aprindere.
„Poyekhali!” Să mergem! comandantul echipajului, Anton Shkaplerov, strigă. Cristoforetti și colegul de echipaj Terry Virts i se alătură în strigăt în timp ce sunt catapultați în aer cu o smucitură bruscă. Este același lucru pe care cosmonauții îl strigă încă de când Yuri Gagarin, primul om în spațiu, a făcut asta în aprilie 1961.
Plantarea unui copac pe Aleea Cosmonauților este una dintre numeroasele tradiții ale astronauților.
Credit imagine: GCTC
Echipajele care zboară în spațiu urmează ritualuri care le depășesc chiar și pe tradițiile Rotary de lungă durată, familiare membrilor. În zilele dinaintea lansării, detaliază Cristoforetti în cartea sa, tradițiile includ vizionarea unui film din epoca sovietică, plantarea unui copac pe Aleea Cosmonauților și un toast cu suc de fructe. Membrii echipajului își semnează numele pe ușile camerelor de hotel, primesc stropiri cu apă sfințită de la un preot ortodox și merg spre autobuzul care îi va duce la locul de lansare pe celebra melodie rock rusească „Trava u Doma”, sau „Iarba de acasă”. Și acest lucru le va părea familiar membrilor Rotary: Odată ajunși la bordul stației spațiale, noii astronauți pot primi o insignă, pentru a le marca apartenența la un club de elită.
Pe măsură ce secundele se scurg la bordul Soyuz, Cristoforetti și colegii săi de echipaj sunt apăsați în scaune cu o forță tot mai mare până când, aproximativ nouă minute mai târziu, motoarele se opresc în momentul în care ajung pe orbită. „În mănușile lor groase, mâinile mele atârnă cam la nivelul ochilor, de parcă nu ar fi atașate de mine”, scrie ea în carte despre acel moment. „Într-o răsturnare imediată care sfidează milioane de ani de memorie corporală, trebuie să fac un efort ca să le țin lipite de corp.”
Ajung la stația spațială în aproximativ șase ore și, după câteva ore de proceduri, se deschide trapa dintre nava Soyuz și stația de cercetare. Cu o împingere ușoară din partea lui Shkaplerov, Cristoforetti se strecoară prin deschidere. Este „ca o a doua naștere”, după cum o descrie ea, „unul dintre acele rare puncte de legătură între trecut și viitor”. Astfel, ea devine a 216-a persoană care a locuit pe stația spațială.
O serie de „premiere”
De când primul echipaj, format dintr-un american și doi ruși, a ajuns în 2000, Stația Spațială Internațională a fost locuită continuu de astronauți din 23 de țări, într-un fel de cursă de ștafetă, neîntreruptă timp de 24 de ani. Cristoforetti a participat la două misiuni, prima din noiembrie 2014 până în iunie 2015, la vremea aceea cea mai lungă misiune efectuată vreodată de o femeie în spațiu, de 200 de zile; a doua din aprilie până în octombrie 2022, care a inclus câteva săptămâni în calitate de comandant al stației spațiale, făcând-o prima femeie din Europa care a deținut acest rol.
Cristoforetti s-a adaptat tuturor acelor „premiere” din spațiu: primul somn (a ales să nu se lege de perete cu corzi elastice, ci să plutească liber în cabina sa de dimensiunea unei cabine telefonice); prima masă (ouă jumări și terci de ovăz, pe care le-a lăsat să plutească pentru a le putea înghiți în aer); prima vizită la toaletă (din cauza reciclării urinei, „cafeaua de ieri devine cafeaua de mâine”, scrie ea în carte). Apoi și-a văzut de treaba ei de astronaut.
Un dispozitiv măsoară masa grasă și masa slabă a Cristoforetti, parte a activității științifice care urmărește să înțeleagă cum se schimbă corpul uman în spațiu
Credit imagine: Space Agency/NASA, Samantha Cristoforetti
Pe stația spațială, mâncarea plutește dacă nu este fixată.
Credit imagine: Agenția Spațială Europeană/NASA, Samantha Cristoforetti
Programul de lucru se desfășoară aproximativ între orele 7 a.m. și 7 p.m. și începe cu o ședință de dimineață. Stația este, înainte de toate, o navă de cercetare științifică. În timpul misiunilor sale, Cristoforetti a contribuit la cercetări privind subiecte de sănătate precum efectul zgomotului asupra auzului, menținerea tonusului muscular și osteoporoza, precum și în alte domenii ale științei, cum ar fi fizica emulsiilor și proprietățile metalelor.
Menținerea stației spațiale în funcțiune revine astronauților, cu sarcini precum gospodărirea (chiar și în spațiu, trebuie să dai cu aspiratorul), întreținerea și încărcarea și descărcarea vehiculelor de marfă. De asemenea, ei trebuie să facă exerciții 2,5 ore pe zi pentru a preveni pierderea masei osoase și musculare. Printre acestea se intercalează întâlniri cu managerul, controlorul de zbor, medicul sau psihologul lor. Când munca lor este încheiată, pot să sune acasă sau să se bucure de priveliștea din cupolă, una dintre activitățile preferate ale lui Cristoforetti.
„Uneori sunt săptămâni foarte aglomerate în care lucrezi tot timpul și treci de la o sarcină la alta. Literalmente uiți că ești în spațiu”, spune ea. „Plutirea este modul tău normal de deplasare. Cam uiți cum e să stai jos sau să mergi.”
Totuși, și-a păstrat sentimentul de uimire. Într-una dintre ultimele zile ale primei sale misiuni, își amintește că a zărit norii noctilucenți, un tip rar de nori de mare altitudine care îi încântă pe cei care privesc cerul cu dâre albastre vii. „Fusesem în spațiu mai bine de jumătate de an, așa că ai putea crede că până atunci ești oarecum blazat, dar a fost de genul: «O, Doamne, iată-i.»”
Cristoforetti a fost prima femeie europeană care a participat la o ieșire în spațiu.
Credit imagine: ESA/NASA/Roscosmos
În cea de-a doua misiune a sa, Cristoforetti a participat la o „activitate extravehiculară” de șapte ore, ceea ce noi ceilalți știm drept o ieșire în spațiu, prima realizată de o femeie europeană. Ea și un coleg rus din echipaj au lansat 10 nanosateliți în cadrul unui experiment și au lucrat la un braț robotic atașat la exteriorul stației spațiale, care îi ajută pe astronauți la lucrările de întreținere.
„Este copleșitor să o faci — solicitant din punct de vedere psihologic și fizic, mai ales dacă ești o femeie mică de statură, ca mine”, explică ea. „Este concentrare pură și voință cât timp o faci, iar apoi, odată ce ai terminat, poți într-adevăr să lași totul să se așeze. A fost un sentiment extraordinar de împlinire că, în sfârșit, am putut să fac asta. Doar experiența de a ieși afară a fost uimitoare.”
În spațiu, zilele astronauților sunt programate de alții; nu există fuga la magazin sau lupta cu traficul. Odată întorși pe Pământ, ei trăiesc ceva asemănător cu un șoc cultural invers. Și mai este și acel lucru enervant numit gravitație. Când Cristoforetti a aterizat după prima ei călătorie, după cum povestește în cartea sa, a împrumutat telefonul unui coleg pentru a-l suna pe partenerul ei, Lionel Ferra, care lucrează și el pentru Agenția Spațială Europeană. Când a terminat, a început să împingă telefonul înapoi spre colegul ei ca și cum acesta ar fi plutit singur. O greșeală clasică de astronaut. S-a oprit la timp.
Dans în gravitație zero
Cristoforetti este astronaut, inginer, pilot de vânătoare — și o senzație pe TikTok. Biografia ei de pe platforma de socializare spune: „Astronaut al Agenției Spațiale Europene mergând cu îndrăzneală acolo unde niciun utilizator de TikTok nu a mai ajuns”
Fluxul ei de pe TikTok acoperă totul, de la experimente științifice la detalii despre viața în spațiu. Printre videoclipuri se numără cum să folosești toaleta din spațiu, plutirea 101 și zborul în aurora boreală. Într-un clip despre cum să bei cafea în spațiu, un recipient de folie plutește lângă ea, în timp ce pe ecran apare un mesaj grafic cu textul „coffee please”, iar în fundal se aude melodia „Coffee Break” de Jonah Nilsson. Adăugând puțină știință în videoclip, ea demonstrează de ce o cană obișnuită nu funcționează în microgravitație și cum cana ei, care seamănă cu o sosieră, folosește acțiunea capilară pentru a ghida lichidul spre gura ei.
Cristoforetti își ia rămas-bun în timp ce echipajul ei se pregătește să părăsească stația spațială.
După o călătorie de trei ore, s-a întors pe Pământ. Credit foto: ESA/NASA
„Am vrut să încerc ceva nou și să mă asigur că ajungem la publicul tânăr. Toată lumea îmi spunea că toți sunt pe TikTok”, spune ea. „Mă gândeam: «O să fie o problemă. Nici măcar nu știu să dansez. Nu sunt sigură că poți dansa în spațiu.»” Dar a încercat și, până la urmă, s-a distrat foarte bine.
Deși munca de pe stația spațială era riguroasă, Cristoforetti a găsit și alte moduri de a da mai multă savoare vieții pe orbită. În prima ei misiune, italianca prin excelență a făcut echipă cu Lavazza pentru a aduce la bord primul espressor pentru spațiu, numit ISSpresso. Ea a sărbătorit sosirea acestuia la bordul unei nave cargo Dragon îmbrăcând o uniformă din Star Trek: Voyager. Espressorul a avut și un al doilea rol, acela de studiu al mecanicii fluidelor. Iar, ca parte a unei inițiative UNICEF, a cântat melodia clasică a lui John Lennon, „Imagine”, din cupola stației spațiale, una dintre numeroasele interpretări ale unor oameni din întreaga lume care au fost incluse într-un videoclip lansat în ajunul Anului Nou 2014.
Când este pe Pământ, Cristoforetti locuiește la Köln împreună cu partenerul ei și cei doi copii ai lor. Impresionat de caracterul ei, Böttiger a invitat-o să se alăture clubului Rotary Köln am Rhein între prima și a doua ei misiune. „Am crezut că este un loc bun pentru a crea legături cu oameni care poate vor să trăiască având un scop”, spune ea. Și cine nu și-ar dori să ia masa cu un astronaut? „Este cu adevărat impresionant să stai la aceeași masă cu ea și să mănânci și să bei alături de ea”, spune Böttiger.
Cristoforetti (în centru) se întoarce în orașul său natal, Cologne, după a doua sa misiune.
Credit imagine: ESA/NASA
Cristoforetti explorează fundul oceanului în pregătirea viitoarelor misiuni ale astronauților pe Lună și Marte.
Credit imagine: ESA/NASA
Dincolo de spațiu, munca lui Cristoforetti a dus-o de pe fundul oceanului (a trăit la 19 metri sub suprafața Pământului timp de nouă zile, în calitate de comandant al echipajului NASA NEEMO 23) până în fiordurile norvegiene, unde a participat la o expediție de teren care a studiat o geologie asemănătoare celei lunare. A fost un exercițiu pentru ziua, sperăm apropiată, în care astronauții vor explora din nou suprafața Lunii.
După ce a ajuns peste tot, de la adâncurile oceanului până în spațiul cosmic, care este următoarea destinație pentru Cristoforetti? Se gândește la întrebare. „Voi ajunge vreodată în Noua Zeelandă? Nu știu. Este atât de departe. Necesită atât de mult timp și efort. Când eram pe stația spațială, survolam Noua Zeelandă în fiecare zi. Era atât de ușor, nu-i așa?”, spune ea. „Puteam doar să privesc pe fereastră și, într-un fel, eram acolo.
„Dar, în același timp, ești oarecum curios să vezi cum arată acolo jos, așa că, desigur, mi-ar plăcea să ajung în Patagonia. Mi-ar plăcea să merg în munții din Chile, în toate acele locuri care îți devin atât de familiare când ești în spațiu. Și totuși, sunt atât de departe când te afli pe Pământ.”
Această poveste a apărut inițial în numărul din decembrie 2024 al revistei Rotary.