Această pagină a fost tradusă cu ajutorul inteligenței artificiale. Deși depunem eforturi pentru a oferi acuratețe, traducerile automate pot conține erori sau inexactități și este posibil să nu reflecte pe deplin sensul pe care îl are conținutul original.
De la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Peninsula Coreeană a fost divizată. Împărțite în 1945 — Nordul sub ocupație sovietică și Sudul sub ocupație americană — cele două țări, aflate încă în conflict, s-au străduit timp de decenii să ajungă la o relație pașnică.
În anii care au urmat divizării, mai mult de 30.000 de persoane din Nord au fugit prin China și au ajuns în Coreea de Sud pentru un nou început. În timpul pandemiei de COVID-19, numărul persoanelor care au fugit a scăzut drastic din cauza securității sporite la frontieră. Înainte de izbucnirea pandemiei, regimul liderului nord-coreean Kim Jong Un sporise și el patrulele de frontieră și adăugase un gard electrificat, făcând fuga și mai dificilă.
Cei care ajung în Coreea de Sud trec printr-un proces de relocare de trei luni, administrat de guvern. După ce sunt eliberați, un polițist este desemnat să îi supravegheze. Munca de a-și construi o viață nouă într-o cultură coreeană diferită depinde de ei.
Majoritatea imigranților nord-coreeni din Coreea de Sud sunt femei (72,1%), iar mai mult de jumătate au între 20 și 39 de ani (57,2%)
Multe au supraviețuit violenței din partea intermediarilor pentru dezertori, fricii pentru viața lor, traficului de persoane sau căsătoriilor forțate, pentru a ajunge în cele din urmă în Coreea de Sud după ani în care au trăit ca fugari
După obținerea statutului de dezertor, primesc un salariu lunar cu aproximativ 500 USD mai mic decât media din Coreea de Sud, iar rata șomajului în rândul lor este de două ori mai mare decât media din Coreea de Sud (6,3%)
Statistici ale Ministerului Unificării din Coreea de Sud
Relația dintre nord-coreeni și sud-coreeni este complexă. Ca parte a unei singure națiuni timp de mii de ani, ei împărtășesc aceeași limbă și respectă aceleași sărbători tradiționale. Totuși, amintirea spionajului de după Războiul din Coreea persistă. În Coreea de Sud, cei din Nord trebuie să se adapteze la un sistem capitalist și la o cultură care le sunt necunoscute, fără familie sau prieteni, în timp ce îndură suspiciuni și prejudecăți împotriva lor.
În 2016, cu sprijinul Rotary Club of Ulsan Daeduck, imigranții nord-coreeni au înființat Rotary Club of Ulsan Freedom — un nume potrivit pentru cei care și-au riscat viața pentru libertatea lor.

Membrii clubului Rotary din Coreea de Sud fac gestul inimii din degete în timp ce asamblează kituri de carantină pentru familiile de imigranți nord-coreeni. Gestul a fost popularizat în Coreea de Sud în anii 2010 și presupune încrucișarea degetului mare și a degetului arătător pentru a forma o inimă imaginară.

Clubul Rotary Ulsan Freedom este activ în sprijinirea comunității sale, alături de alte cluburi locale. În timpul pandemiei, cinci cluburi au pregătit kituri de carantină pentru 580 de imigranți nord-coreeni din zona Ulsan. Liderii acelor cluburi pozează cu kiturile și fac un gest de inimă cu degetele, popularizat în Coreea de Sud în anii 2010.

Membrii Clubului Rotary Ulsan Freedom, Coreea de Sud, lucrează la un proiect de distribuire a kiturilor COVID-19. Clubul a fost înființat în 2016 și îi ajută pe refugiați să se adapteze la societatea sud-coreeană.
Ju Eun Seok, fondatoarea clubului Ulsan Freedom, a petrecut șase ani în China între trecerea râului Yalu în 1997 și sosirea în Coreea cu fiul ei în 2003. Imediat după aceea, a urmat facultatea și s-a specializat în asistență socială cu scopul de a-i ajuta pe transfugii nord-coreeni să se adapteze la societate. Din 2010 până în 2013, a fost consilier pentru transfugii din zona Ulsan și le-a sprijinit primele etape ale stabilirii. „Sunt la fel de fericită ca și cum mi s-ar întâmpla mie atunci când văd nord-coreeni care urmează formare profesională, se adaptează la societate și își găsesc un loc de muncă”, spune ea. În prezent, lucrează ca instructor de educație pentru unificare.
„Viața în China a fost mereu plină de anxietate și grea din cauza fricii că aș putea fi descoperită și forțată să mă întorc în Coreea de Nord”, spune Seok. „Eu și soțul meu chinez trebuia adesea să fugim în timpul nopții pentru a evita raziile autorităților chineze. A fost dificil să mă adaptez, chiar și după sosirea în Coreea. Nu puteam înțelege ce spuneau oamenii — foloseau termeni necunoscuți din capitalism, precum «piața bursieră» sau «investiție». Cuvintele englezești deveniseră parte a conversației de zi cu zi.”
Totuși, Seok spune că mulți sud-coreeni au ajutat-o pe ea și pe alți transfugi. Cluburile Rotary au oferit burse și le-au sprijinit stabilirea. După ce a petrecut câțiva ani participând alături de cluburile Rotary din Ulsan, guvernatorul de atunci al Districtului 3721, Hae-Sang Choi, i-a sugerat că Rotary ar putea fi un punct de plecare pentru ca și alții să își construiască relații cu comunitatea.
"Ne numim «unificare deja existentă»."

Astăzi, Rotary Club of Ulsan Freedom este activ în slujba comunității sale alături de alte cluburi locale. Pe lângă sprijinirea noilor imigranți și ajutorul oferit pentru adaptare, membrii lucrează cu un orfelinat local pentru a ajuta personalul să îngrijească copiii. În timpul sărbătorilor precum Chuseok (Ziua Recunoștinței), Seollnal (Ziua Anului Nou) și Crăciunul, clubul invită imigranți nord-coreeni și familii locale cu venituri mici să împartă mâncare și cadouri, să poarte costume de sărbătoare și să se bucure de timp petrecut împreună pentru a reduce sentimentul de alienare și a crea un sentiment de apartenență. „Ne numim «unificare deja existentă»”, spune Ju Eun Seok. „Credem că activitățile noastre vor face mai ușor pentru oamenii din Sud să îi accepte pe cei din Nord fără prejudecăți, iar oamenii din Nord vor simți că pot fi acceptați, văzându-ne cum servim ca membri mândri ai comunității.”
Clubul lui Seok este unul dintre multele care lucrează pentru ca tranziția imigranților să fie o experiență pozitivă. Cluburile Rotary din Coreea de Sud sprijină de mult timp dezertorii din Coreea de Nord în diverse moduri — prin construirea de școli pentru tineri, oferirea de burse și furnizarea de controale medicale și îngrijire dentară gratuite. În timpul pandemiei, cinci cluburi (Ulsan-Dongbu, Ulsan-Jeil, Ulsan-Namsan, Ulsan-Muryong, Ulsan Freedom) au livrat kituri de carantină către 580 de imigranți nord-coreeni din zona Ulsan. Cu ajutorul unor oameni precum Seok și al cluburilor lor Rotary, viețile continuă să fie transformate în bine.