Clubul Rotary din Tokyo Hiroo, Japonia
Chiar și după standardele din Tokyo, unul dintre marile orașe culinare ale lumii, ceea ce se află pe masa din sufrageria lui Yoko Hattori este impresionant. În această seară din mai, guvernatoarea Districtului 2750 din 2018-19 a pregătit rulouri de sushi maki, umplute cu crab proaspăt și castravete, și punguțe aurii de orez în tofu inari. Sunt și felii roșu-închis de ton katsuo fript și o farfurie cu burtă de porc frăgezită, sau kakuni, fiartă ore întregi în sos de soia, sake și ghimbir.

Membrii clubului Tokyo Hiroo, Nikolaus Boltze (de la stânga), Ai Ito, Yoko Hattori și Alain Wacziarg, la Zōjō-ji, un templu budist istoric din Tokyo.
Credit foto: Irwin Wong
Există și delicatese non-japoneze: cina, la urma urmei, este pentru membrii Rotary Club of Tokyo Hiroo al lui Hattori, care provin din șase țări de pe patru continente. Alain Wacziarg, un parizian care trăiește la Tokyo de 45 de ani, a adus o pâine pain de campagne și Camembert autentic. Există chiar și guacamole. „Hattori-san l-a făcut”, spune Pablo Puga, singurul mexican al clubului, folosind titlul onorific japonez pentru gazda sa.
Dacă această cină pare mai festivă decât o întâlnire Rotary obișnuită, există un motiv întemeiat. De câteva ori pe an, clubul se abate de la programul său obișnuit de joi la prânz și organizează o întâlnire de seară mai puțin formală la domiciliul unui membru. Se întâmplă, de asemenea, să fie prima dată când clubul se reunește în noua eră imperială a Japoniei: la 1 mai, Naruhito, în vârstă de 59 de ani, i-a succedat tatălui său, Akihito, devenind al 126-lea împărat al Japoniei, marcând sfârșitul erei Heisei, care a durat 30 de ani, și începutul erei Reiwa, sau „frumoasă armonie”. Tranziția a venit cu o sărbătoare națională fără precedent de 10 zile.
Tokyo Hiroo, singurul club bilingv din Japonia, se mândrește că este diferit. În timp ce majoritatea rotarienilor din Japonia sunt bărbați mai în vârstă, cel mai tânăr dintre cei 30 de membri ai acestui club are 33 de ani, iar aproximativ jumătate dintre ei sunt femei. Întâlnirile se desfășoară în japoneză și engleză, iar majoritatea membrilor pot vorbi ambele limbi.
Înființat în 2001, Rotary Club of Tokyo Hiroo a fost rezultatul unui demers inițiat de Wacziarg și alți rotarieni expatriați pentru a înființa un club vorbitor de limbă engleză în capitala Japoniei. A fost numit după districtul Hiroo din Tokyo, un cartier select de condominii, buticuri și ambasade, unde locuiau mulți dintre membrii săi.
Astăzi, clubul se întâlnește în apropiere, în Roppongi, un cartier care găzduiește corporații multinaționale, comercianți de lux și o parte din cea mai renumită viață de noapte a Tokyo-ului. Locul său obișnuit de întâlnire, Roppongi Hills Club, se află la etajul 51 al unui reper al orașului Tokyo: Mori Tower, cu 54 de etaje, care are o platformă de observație pe acoperiș și oferă o vedere de 360 de grade asupra celei mai mari zone metropolitane din lume. Într-o zi senină, puteți vedea chiar și vârful îndepărtat al celui mai înalt munte din Japonia, Fuji.
Singurul club bilingv din Japonia se mândrește că este diferit.
Datorită legăturilor sale internaționale, Tokyo Hiroo este deosebit de bine poziționat pentru servicii globale. De mai bine de un deceniu, clubul conduce un proiect în Kenya care a început atunci când Dennis Awori, fostul ambasador al Kenyei în Japonia, era membru al clubului Hiroo. De atunci, lucrând cu Rotary Club of Nairobi-East, unde Awori este acum membru, și cu alte câteva cluburi japoneze, Tokyo Hiroo a sprijinit construirea a peste 30 de puțuri în toată Kenya. Puțurile sunt forate folosind o tehnică japoneză din secolul al XIX-lea, cunoscută sub numele de kazusa-bori, pe care un grup mic de oameni o poate aplica folosind materiale disponibile la nivel local. „Aceste puțuri sunt perfecte pentru zonele rurale, deoarece nu necesită electricitate”, spune Michiko Mitarai, care a călătorit în Kenya cu un grup de membri ai Tokyo Hiroo în 2013. Proiectul a primit două granturi ale Fundației Rotary.
Clubul sprijină și cauze mai apropiate de casă. Sponsorizează un club Interact la Canadian International School Tokyo și, o dată la câțiva ani, găzduiește un student străin la universitate printr-o bursă a Rotary Yoneyama Memorial Foundation (Umekichi Yoneyama a fost omul care a adus Rotary în Japonia în 1920). Deoarece membrii clubului vorbesc fluent limba engleză, ei sunt resurse importante pentru District 2750, care include cluburi care nu vorbesc japoneza din statele din Pacific Palau și Micronezia și din teritoriile americane Guam și Insulele Mariane de Nord. Membrii găzduiesc studenți selectați de cluburile de acolo pentru a vizita Japonia în cadrul unor schimburi.
Nikolaus Boltze, președintele clubului în 2019-20, este un german care locuiește în Japonia de două decenii; el spune că cel mai mare punct forte al Tokyo Hiroo este diversitatea membrilor săi. Într-un fel, aceasta este și cea mai mare provocare a sa: Mulți membri străini vin la Tokyo cu misiuni temporare, spune el, ceea ce înseamnă că fluctuația este ridicată. Dar, în ciuda provocărilor, clubul este în creștere: Potrivit lui Boltze, numărul membrilor a crescut cu 50% în ultimii ani și rămâne constant, în timp ce clubul privește spre un an plin. În iulie și august anul viitor, în timpul Jocurilor Olimpice din 2020, clubul intenționează să găzduiască întâlniri și evenimente pentru a-i primi pe rotarienii străini care vin în Japonia pentru jocuri. La sfârșitul acelui an, își va sărbători cea de-a 20-a aniversare.
Totuși, în această seară anume, discuțiile despre toate acestea mai pot aștepta. Pe măsură ce vinul continuă să curgă și o prăjitură cu brânză este împărțită, afacerile au lăsat în mare parte loc socializării, care continuă până târziu în noaptea din Tokyo.
Această poveste a apărut inițial în numărul din septembrie 2019 al revistei Rotary.