Examen final
După un an istovitor de pregătire, doi membri Rotary și un membru Rotaract se confruntă cu o ultimă provocare înainte de a se putea alătura echipei de răspuns ShelterBox de elită
by Ryan Hyland | Produs de Alyce Henson
26 Apr 2018În vara anului 2016, Wes Clanton căuta ceva de făcut. Ceea ce, dacă îl cunoșteai – și îi știai programul încărcat – ar fi putut părea surprinzător.
Ofițer în marina comercială, Clanton petrecea deja șase luni pe an – 60 de zile pe mare și 60 de zile acasă – traversând Oceanul Pacific la bordul unei nave de marfă. De asemenea, urma studii postuniversitare, lucrând pentru obținerea unei diplome avansate în managementul transportului maritim – „practic”, spune el, „ca un MBA pentru condusul bărcilor”.
Dar un aspect important din viața lui Clanton lipsea.
Galerie foto
Image 1 of 6
Candidații au avut mai multe zile de pregătire de 16 ore. Clanton își arată o parte din epuizare în timpul unei informări târzii în noapte.
Rotarianul Wes Clanton, un marinar comercial, și colegii săi merg cu barca pentru a se întâlni cu liderii satului.
Clanton și colegii săi le arată instructorilor că pot monta rapid și eficient un cort ShelterBox.
Când era copil, părinții lui, după cum spune chiar el, „făceau călătorii misionare”, iar ei i-au insuflat aceeași pasiune de a da înapoi comunității sale, fie la nivel local, fie la scară globală. Acesta este unul dintre motivele pentru care s-a alăturat Rotary.
„Ceea ce m-a atras a fost latura de serviciu”, explică el. „Căutam să fac ceva mai mare decât mine însumi.” (La acea vreme, Clanton era membru al Rotary E-Club of District 5010, Alaska-Yukon; de atunci s-a mutat la Rotary Club of Nashville, Tennessee, SUA.)
Cu toate acestea, voia să facă mai mult. „Căutam o oportunitate de a face voluntariat, un proiect mai amplu la care să pot lucra”, își amintește el. Atunci i-a povestit un prieten lui Clanton despre ShelterBox.
Fondată de un membru Rotary în Regatul Unit în 2000, ShelterBox răspunde la dezastre naturale și provocate de om, oferind adăpost temporar și alte ajutoare esențiale nealimentare persoanelor strămutate din întreaga lume.
În 2004, după ce un tsunami a lăsat în urmă peste 200.000 de morți în 12 țări asiatice, ShelterBox era acolo. La fel a fost și după cutremurul din 2010 din Haiti și după ce taifunul Haiyan a devastat Filipinele trei ani mai târziu. Mai recent, ShelterBox a ajutat supraviețuitorii uraganelor din Caraibe, familiile strămutate din Bangladesh și Siria și comunitățile devastate de război din Irak.
Fără să știe la ce să se aștepte, Clanton, acum în vârstă de 33 de ani, a decis să încerce să se alăture echipei exclusive ShelterBox Response Team (SRT), care se așteaptă anual la câte două misiuni de trei săptămâni din partea fiecăruia dintre cei 163 de voluntari ai săi instruiți riguros, dintre care aproximativ 20 la sută sunt membri Rotary.
„Din prima clipă în care am auzit despre asta, mi s-a părut că se potrivește foarte bine cu programul meu de lucru și cu interesele mele”, spune Clanton. „Știam că este ceva ce aș putea face pe termen lung și că mi-aș putea folosi timpul liber pentru asta.”
Procesul solicitant, care a durat un an, pentru a obține un loc în SRT a început în decembrie 2016, când, după un test online, un formular lung de candidatură a apărut în e-mailul lui Clanton. „M-am gândit: «Este absolut nebunesc»”, își amintește el. „Cerințele candidaturii erau uluitoare. Sunt pe deplin dedicat voluntariatului și să petrec mult timp făcând asta, dar nu știam dacă asta era pentru mine.”
Dar pentru Clanton, provocarea s-a dovedit a fi parte din farmec. A completat candidatura și, în lunile următoare, a parcurs pașii care aveau să-l apropie de a deveni responder ShelterBox.
„Există destul de multă muncă de făcut”, spune el. „Predarea documentelor și multă lectură și vizionare de videoclipuri și lucruri de genul acesta. În combinație cu jobul meu și studiile postuniversitare, să termin toate acestea a fost cam copleșitor.”
Aproximativ 350 de candidați au început procesul împreună cu Clanton. Unsprezece luni mai târziu, ShelterBox i-a invitat doar pe 20 dintre ei în Cornwall, Anglia, unde un instructor direct a anunțat: „Acesta este examenul vostru final.” Unul dintre acei 20 era Wes Clanton.
Îndoaie-te, dar nu te rupe
Întinzându-se în Canalul Mânecii, Peninsula Lizard este punctul cel mai sudic al Angliei.
„The Lizard este o zonă minunată pentru desfășurarea instruirii pentru ShelterBox”, spune Colin Jones, un bărbat suplu, cu brațele acoperite de tatuaje, care este instructor principal. „Este destul de pustie, nu prea este mare lucru în jur și plouă des, ceea ce îi face pe oameni să se simtă mizerabil. Așa că este foarte util.”
Pe parcursul instruirii, candidații finali petrec zile în sala de clasă învățând abilități care s-ar putea dovedi neprețuite în timpul misiunilor lor. Împărțiți în echipe, ei străbat și Cornwallul și gestionează diferite scenarii de dezastru care simulează situații pe care le-ar putea întâlni.
Alegem o serie de elemente care îi vor pregăti mental și fizic să își asume prima misiune”, spune Jones, care este ajutat de alți trei instructori.
„Suntem aici ca să le aruncăm cât mai multe provocări posibil”, adaugă Bruce Heller, membru al Rotary Club of Allen Sunrise, Texas, SUA. Veteran al 10 misiuni ShelterBox, Heller este una dintre cele nouă „umbre” aflate aici, în Cornwall, pentru a monitoriza și îndruma cursanții.
„Conceptul că fiecare persoană are demnitate este important pentru mine, la fel ca și să îi ajut să își păstreze demnitatea în cea mai grea zi din viața lor.”
Katelyn Winkworth
Rotaractor și voluntar ShelterBoxLiz Odell este o altă „umbră”. Membră a Clubului Rotary din Nailsworth, Anglia, ea a participat la 18 misiuni.
Își amintește că programul de pregătire prin care a trecut a fost mai solicitant din punct de vedere fizic, deși poate mai puțin eficient. „Ploua constant, eram hrăniți prost și se țipa mult la noi. Era foarte greu să înveți ceva în acele condiții. Pregătirea de acum este mai bine direcționată și mai completă.”
Și mizerabilă. Să nu uităm de mizerie.
Ned Morris este genul de persoană care nu se pierde cu firea când se confruntă cu provocări neașteptate. Vinificator, consultant în vin și pasionat de activități în aer liber, este și un fel de cercetaș: și-a completat pregătirea ShelterBox de un an cu un program dur de 10 zile în sălbăticia din Wyoming și cu cursuri de resuscitare cardiopulmonară și prim ajutor la Crucea Roșie.
Membru al Clubului Rotary din Walla Walla, Washington, SUA, Morris, în vârstă de 48 de ani, a început ca ambasador ShelterBox, călătorind prin nord-vestul Pacificului pentru a crește gradul de conștientizare și pentru a strânge fonduri pentru organizație. De asemenea, a participat la ShelterBox Ambassador Field Experience, un eveniment de trei zile în Texas care simulează desfășurarea unei echipe de intervenție ShelterBox.
PhotoGalleryPhotoGallery datasource is missing
„Am trecut prin unele dintre etapele prin care trebuie să treacă echipele SRT” – cum ar fi scoaterea lucrurilor din vamă – „și ne-am confruntat cu multe dintre dificultățile cu care au de-a face, cum ar fi reporterii cu microfoane băgate în față. Ne-a oferit o imagine de ansamblu despre cum este atunci când sunt desfășurați”, spune el.
Cu interesul stârnit, Morris a depus candidatura pentru a deveni un responder ShelterBox cu drepturi depline, parcurgând același proces de un an ca Wes Clanton. Ca ultim pas înainte de deplasarea în Cornwall, s-a alăturat lui Clanton și altor 14 candidați pentru o evaluare pe teren de patru zile, în afara orașului Toronto.
„Când am intrat, nu aveam nicio idee la ce să mă aștept”, spune Clanton. „ShelterBox a explicat foarte clar de ce echipament de campare aveai nevoie și, atât timp cât aveai acele lucruri, erai pregătit.”
Clanton este rezervat în privința experienței – „Nu pot spune prea multe detalii despre ce s-a întâmplat de fapt” – însă Morris este puțin mai deschis.
„Nu a fost atât de solicitant din punct de vedere fizic pe cât mă așteptam”, spune el, recunoscând totodată și unele provocări psihologice. „Ne-au prezentat scenarii în care exista o cantitate limitată de ajutor și mult mai mulți beneficiari care aveau nevoie de el. Faptul că trebuia să luăm acele decizii critice despre cine îl va primi și de ce a fost sfâșietor. Asta a fost partea cea mai grea pentru mine, să știu că nu îi putem ajuta pe toți – și să știu că, atunci când voi fi desfășurat, voi face parte din echipa care ia acele decizii. Și nu va fi ușor.”
De la caracterul practic la realitate
Reținerea lui Clanton este o procedură standard ShelterBox.
Când am vizitat Cornwall, organizația nu mi-a permis să văd toate aspectele instruirii sale, cum ar fi sesiunile de informare de la sfârșitul zilei. Nici nu mi s-a permis să relatez despre tot ce am văzut.
Păstrarea sub tăcere a anumitor detalii ale regimului său de instruire este un element-cheie al succesului programului. Într-o misiune, respondenții ShelterBox nu au nicio idee ce surprize ar putea întâlni. Nici cursanții săi nu ar trebui să știe, consideră ShelterBox, pe măsură ce se apropie de examenul final. După cum spune Clanton: „Trebuie să fii tu însuți, reacționând în acele situații.”
Parteneriate
Rotary și ShelterBox sunt parteneri de proiect pentru răspunsul internațional la dezastre. ShelterBox, organizație caritabilă înregistrată, este independentă de Rotary International și de The Rotary Foundation.
Totuși, după ce am văzut îndeaproape procedurile de instruire și fără să divulg planurile ShelterBox, iată ce i-aș spune unui candidat care se îndreaptă spre pustiurile posomorâte din Cornwall. Așteaptă-te să mănânci puțin și să dormi și mai puțin. Așteaptă-te la ghinioane și la o vreme și mai rea. Așteaptă-te la neliniște peste teamă. Așteaptă-te ca instructorii și observatorii să te învețe și să te testeze. Mai presus de orice, așteaptă-te la neașteptat – iar apoi așteaptă-te la și mai mult neașteptat imediat după aceea.
Asta face parte din rigoarea examenului final. Este o tactică ShelterBox – simulând ceea ce se întâmplă atât de des în viața reală – să urmeze o situație dramatică, chiar periculoasă, cu, de exemplu, o întâlnire simulată, sub presiune, cu reprezentanți-cheie ai Organizației Națiunilor Unite sau ai unei alte organizații umanitare.
Indiferent prin ce au trecut, cursanții trebuie să răspundă concis la întrebări detaliate, punând în același timp propriile întrebări esențiale.
„Chiar trebuie să rămâi concentrat”, spune Morris. „Nu poți funcționa pe pilot automat. A fost foarte solicitant.” Chiar și sarcinile obișnuite pot lua o întorsătură neașteptată, cum ar fi atunci când un șef de poliție acceptă să furnizeze o viză necesară doar dacă participanții la instruire garantează corturi pentru polițiștii care și-au pierdut locuințele într-o inundație, ceea ce încalcă politica ShelterBox.
Pe parcurs, cursanții dobândesc și unele competențe medicale avansate. „Aducem cadre medicale cu experiență pentru a oferi o instruire foarte intensă, într-o serie de scenarii prin care sperăm să nu trecem niciodată”, spune Jones. „Dar știm că, dacă ele apar, respondenții noștri vor putea să le gestioneze când sunt în misiune.”
Un alt scenariu, desfășurat într-un adăpost temporar, a provocat un răspuns emoțional neașteptat din partea unei femei din Australia, a cărei curbă de învățare a demonstrat cât de eficientă poate fi instruirea ShelterBox. Asta este o poveste pe care v-o pot spune.
Galerie foto
Image 1 of 6
Winkworth pregătește un cort ShelterBox în timpul unuia dintre ultimele exerciții. Instructorii ShelterBox au evaluat cât de eficient puteau echipele să monteze un cort.
În timpul unui exercițiu târziu în noapte, Rotaractor Katelyn Winkworth, în dreapta, trece în revistă sarcinile împreună cu colegii săi de echipă.
Winkworth reacționează la cele mai recente instrucțiuni pentru exercițiu. Cantitatea de informații pe care echipele au trebuit să o înțeleagă în timpul instruirii a fost mare.
ShelterBox părea o potrivire firească pentru Winkworth, cu o singură problemă: îi lipsea încrederea în sine.
„În fiecare etapă (a procesului de evaluare), mă gândeam: «N-o să trec mai departe». Și apoi treceam mai departe, iar apoi mă gândeam: «Nu și de data asta». Când am ajuns în prima zi a instruirii (de evaluare, care durează patru zile), m-am gândit: «Nu, ar trebui pur și simplu să-mi fac bagajele și să plec acasă. E o prostie. Nu voi fi aleasă.»”
Colin Jones înțelege cum evaluarea – și sesiunea din Cornwall – pot fi copleșitoare.
„Organizăm exercițiu după scenariu după exercițiu, ceea ce îi pune cu adevărat la încercare pe candidați”, explică el. „După fiecare exercițiu, îi punem să facă o analiză și să-și ofere feedback unii altora, iar asta devine ceva firesc. Cei care se descurcă bine sunt cei care pot primi acel feedback și îl pot folosi data viitoare.”
Asta i s-a întâmplat și lui Winkworth.
„Nu sunt o persoană care, de obicei, vorbește deschis sau își spune părerea ori își asumă multă conducere”, explică ea. „Am petrecut prima zi și jumătate (din evaluarea de patru zile) dorind să contribui mai mult, dar reținându-mă. Apoi, în a doua seară, mi-au oferit un rol important de conducere. Atunci mi-am dat seama, de fapt: «Oh, oamenii mă vor asculta». Sau: «Pot lua decizii bune pe care oamenii le vor susține». Îndoiala mea de sine a trecut în plan secund. Dacă nu mi s-ar fi oferit acea oportunitate, nu mi-aș fi dat seama de asta. M-am impresionat pe mine însămi. M-am gândit: «Oh, pot face asta», ceea ce a fost cu adevărat minunat.”
Și așa a primit invitația de a merge în Cornwall.
La jumătatea cursului, Jones a desemnat-o pe Winkworth drept lidera echipei sale. „La început mi-a fost greu”, își amintește ea. „Există teamă, entuziasm și multă anxietate atunci când ești responsabil pentru o echipă, pentru direcția în care merge și pentru deciziile care se iau. Eram foarte obosiți și mi-a fost foarte dificil să comunic clar și concis.”
Dar, pe măsură ce zilele au trecut și lecțiile învățate anterior au început să se fixeze, capacitatea echipei de a colabora s-a îmbunătățit.
„Capacitatea de a ne mobiliza rapid ca grup este ceva ce trebuie învățat”, spune Winkworth. „Am devenit mai buni la identificarea punctelor forte și a punctelor slabe ale grupului nostru.”
De asemenea, s-a implicat emoțional când echipa ei a vizitat o universitate transformată într-un adăpost temporar pentru 500 de persoane.
În acest scenariu, spațiul era supraaglomerat, facilitățile sanitare erau inadecvate și era puțină mâncare.
„M-a făcut cu adevărat să înțeleg cum este să fii pe teren, să vezi oameni disperați cărora li s-a luat totul: familiile, oamenii pe care îi iubesc, casele lor. M-am emoționat foarte tare, chiar dacă era un scenariu”, spune ea.
Răspunsul ei dezvăluie principala motivație a lui Winkworth.
„Conceptul că fiecare om are demnitate este important pentru mine, la fel ca și faptul de a-i ajuta să își păstreze demnitatea în cea mai grea zi din viața lor”, spune ea. „Să pot duce asta într-un dezastru și să le permit oamenilor să își preia din nou controlul asupra vieții — este ceva ce admir și în care vreau să mă implic.”
După 10 zile lungi, instruirea se încheie. Candidații ShelterBox sunt epuizați și, după ce în ultimele zile au supraviețuit cu rații puține numite „rat packs”, le este foame.
Încercarea și-a pus amprenta, și nu doar asupra cursanților. În timp ce le prezintă candidaților legitimațiile de membru ShelterBox Response Team — pentru că, da, toți au trecut examenul final — Colin Jones pare să își stăpânească cu greu lacrimile. Fațada lui de dur a dispărut.
Câteva luni mai târziu, în Australia, Katelyn Winkworth își așteaptă prima misiune.
ShelterBox l-a trimis pe Wes Clanton în Madagascar în ianuarie, după ce un ciclon a ucis peste 50 de oameni și a strămutat 54.000. Iar la sfârșitul lui februarie, Ned Morris a zburat în Republica Dominicană și Barbuda pentru a petrece trei săptămâni evaluând răspunsul la uraganele Irma și Maria.
„Sunt nervos și entuziasmat”, a spus el înainte de plecare. „Și mai important, sunt pregătit.”